Escola Superior de Educação de Setúbal

Scoala Superioara de Educatie din Setubal, PORTUGAL

De arhitectul: Álvaro Siza Vieira

Strada Achitecturii

"Cind incepe calatoria???

Incepe mult mai inainte de ati rezerva ticketul de calatorie.

Incepe cu dorinta. Cu dorinta de a descoperi noi orizonturi..."

Vopsea pe asfalt

Traim de ani de zile in acelas oras si uneori nici nu ne vine prin cap de existenta progresului.

Intr'o zi am decis sa-i fac o mica plimbare prietenuli meu devotat Canon 400D. Am decis ca ar fi interesant sa incep o excursie pe jos indealungul riului Tejo, mai concret de la statia Cais do Sodré pina unde ma vor duce picioarele. Zis si facut! Am apucat'o incetisor de mers in directia oceanului si pe data mi'a venit si ideia pentru tema fotografica: semne!!! Dupa cum observati mai jos, m'am ales cu citeva semne remarcabile. Unele cu un scop mai important decit altele si cel mai principal ca toate gindite de genii cu o minte artistica/deschisa.

Semnul intrebarii: unde ne aflam? e si firesc ca daca te uiti in imprejur dai pe data de un port (vapoare turistice de 300m lungime, 10 etaje inaltime si 4 in profunditate, vapoate militare surii, caravele, barci particulare de citeva mii in suma monetara, conteinere cladite unul peste altul cu un colorit abundent, si cum fara de melodiosul cor al pescarusilor);

Semn de indicatie: arata directia corecta pentru ciclisti ca nu cumva sa mearca in conta sens (genial, nu?) Pe linga cai frumos e si util !!!

Litere, litere si iar litere: poate ca ati auzit din literatura universala ca a existat cindva o persoana culta pe nume Fernando Pessoa. Pai iacat acest om e considerat cel mai cunoscut poet din Portugalia (recomand sa'i cititi lucrarile, de nu, macar bibliografia). Pasionat de orasul in care traia [Lisabona], F. Pessoa a scris foarte mult despre Tejo, cum puteti vedea mai jos citeva versuri desenate pe asfalt:: ''Tejo e mai frumos decit riul ce trece pe linga satul meu. ''

Cerculete la infinit: in loc de a vopsi asfaltul cu segmente au complicat nitel si voilà finalul, ceva iesit din comun !!!

Apoi imi vine in minte o intrebare putina bizara. Oare in Chisinau se poate de aplicat asa idei?

Totul e posibil dar exista intodeauna un DAR. Oare merita de inaintat cu asa proecte cind sint multe alte lucruri mult mai elimentare/bazice de concretizat?

Sapoi imi imaginez aceste cerculete si semne cum stau acoperite cu noroi .........

Underground

Am fost ieri in CENTRU. Da, da in centru. Acolo unde toate directiile dau spre Centru. Centrul e mare. La dinsul vin toti, incepind de la cei mici pina la cei mai batrini, pentru ca totul se face in Centru. Dar centru poate fi gol. Cind? Cind toti is satui de munca si vor sa se duca acasa. Cind lumina de pe strazi se aprinde. Cind drumurile se umpla de masini si in mintea tuturor e concentrata la intimplarile ce le-au facut in delungul zilei. Cind pasarile din parcuri isi cauta un adapost pe noapte. Doar atunci centru devine mai pustiu. Si mai pustiu se face cind semafoarele is pe galben pina in zori de zi. Si din nou aceias poveste se repeta zilnic. Odata cu timpul, Centrul devine tot mai mare si mai mare. In el incape totul. Dar pina la ce masura poate ajunge???

Unde pleaca cel de'al doilea tren

Asteapta pe peron, linistit, fara griji cu gindul la 5000km sau poate la cealalta margine a galaxiei dar nu mai e in acele 20cm2. Pe peron e liniste si gol. Trenul de la 23:13 a plecat. - si acum,,, ce fac? Il astept pe al doilea sau ma las dus de gind?

Potsdam [Germania]

Consultind mica arhiva personala de fotografii, am descoperit ceva interesant ce dupa parerea mea ar fi util pentru vizitatorii blogului meu. Am hotarit sa expun ceva poze din calatoria facuta asta primavara (Aprilie 2009) la Berlin si mai concret Palatul Sans Souci, villa Potsdam. Pentru care nu stiu si pentru cei ce stiu, Potsdam e ca Versailles in Paris, mai precis casele regilor si a reginelor din secolele trecute. Cu gradini de dimensiuni gigante si o multime de palaturi. Iti trebuie aproximativ vri-o patru ore sau daca nu mai mult ca sa vizitezi totul pe jos. La sfirsitul calatorii nu mai poti simti picioarele :D. In fine, recompensa vine la sfirsit cind dupa tot ce vezi ramii cu o viziunie destul de larga de cum era distribuita bogatia in trecut. Oricum daca nu erau regii nu se mai faceau aceste palaturi, gradini si nu mai exista arta.

Villa Savoye

Februarie 2009.

Villa Savoye [Poissy] >>> PARIS

Arhitect: Le Corbusier [1929]

Fară îndoială cred că cunoaşteţi numele acestui arhitect şi lucrările lui uimitoare privind la moderna arhitecură. Una din reuşitele ideii aplicate a fost şi Villa Savoye.

Este o casuţă construită în anul 1929, la doar 25km de la centrul Parisului şi e considerată fiind una dintre revoluţionare case a arhitecurii moderne. Plasată într-un local liniştit plin de spaţiu

împrejurul casei, oferă o privelişte rurală, un ambient de odihnă ce constituie o adevarată casă de weekend.

Le Corbusier foloseşte în proiectarea casei cinci caracteristici de inovare (la acea epocă), cum ar fi: folosirea în construcţie a structurii "pilotis" de suport, despărţiturile şi pereţii nu joacă nici un rol de sustinere, abandona tradiţionalul acoperiş "căciulă" unde îl transformă în terasă, întrarea liberă cu caracteristici interne şi deasemenea întroduce ferestri longitudionale orizontale. Primul contact cu interiorul case îţi trezeşte o mulţime de întrebari. Cum de un aşa spaţiu exterior redus despune de un interior atît de vast? Totul pare atît de compact şi bine chibzuit că fiecare parte a casei işi are funcţia ei.

Cîte ceva din istorie Villei Savoye.

Casa a fost puţin folosită de catre proprietari şi cu începutul celui de al 2-lea război mondial a fost abandonată. După razboi casa s-a menţinut intr-o stare de ruină pînă cind în anul 1963 a fost luată sub aripa statului Francez fiind considerată drept patrimoniu arhitectonic.

Din călătoria ce am facut-o la Paris, această casuţă este una din preferatele pe care le-am văzut. Şi anume simplicitatea edivenţiată în construcţia acesteia trezeşte profunde afecţiuni estetice!

Meet BERLIN - Museul Evreiesc

Arhitect: Daniel Libeskind [2001]

A fost vizitat pe 9 Aprilie 2009

E unul din cele mai vizitate muzee din Germania, si ca turist, nu a fost scapat de a fi vizitat. Dintr'o privire exterioara nici nu'ti da prin minte ca e un muzeu, e o simpla cladire ce da senzatiea de a oferi un spatiu mic. In schimb cind incepi sa exporezi pe data itzi schimbi parerile. Fiind dedicat special in cinstea Evreilor decedati in timpul celui de al 2-lea razboi mondial, anturajul incaperilor predomina linestea si "groaza", luminele deasemenea joaca un rol important de a comunica cu vizitatorul. Calatoria se incepe din clipa cind cobori scarile ce duc in "subsol". Fiind un hol intersectat de coridoare ofera expozitzii fotografice, arhiva digitala, un ciber café cultural, sali video etc. Restul calatorii se face de sus in jos, adica urci scarile la al treilea etaj sh incepi sa vezi "cultura". 4 ore nu e deajuns sa vezi totul. Asha ca daca doritzi sa vizitati s'o facetzi din timp. Muzeul ofera multiple lucrari artistice: biografii de evrei renumiti din timpurile celea, fotografie, muzica, politica, arta, sculptura, educatzie, religie, scris etc. Una ce m'a impresionat cea mai tare ca am gasit intr'un coltisor niste fotografii, documente lui Anne Frank si chiar originala agenda a lui Anne Frank. Sper ca stitzi cine merge vorba. De nu, cautatzi pe net ...

O alta parte impresionanta si enigmatica e sala cu feti de fier. Spatiul voluminos ce are camera ajuta sa produca sunete ingrozitoare cind se merge pe fetzile astea de fier. E o experientza unica. Ramii socat sh foarte ingindurat de intimplarile omise de nazisti fata de evrei.

In fine, va recomand la toti cei ce apar cumva prin Berlin sa viziteze acest muzeu.

Arhitectura

"Casa din Alenquer"de renumitul arhitect potuguez Aires Mateus.

Fotografiile au fost facute in luna martie dupa o excursie. Sper sa va placa.

      

Retro Fotografia

Fotografer: dBencheci ( Dumitru Bencheci )
Local: Portugal, Algés
Foto Model: Irina Bencheci, Natalia Bencheci and Mariana Matias.
CAR: Fiat 600